In Discipline: Talks from the European Side

For this week’s In Discipline post, we are very happy to introduce Costin Moisil. Costin graduated from  the National University of Music in Bucharest and from the University of Athens (Ph.D). Costin is a current researcher at the National University of Music, Bucharest.  Thank you for sharing your thoughts and experiences with us, Costin!

IMG_1903

“I am the second from left, the one who holds the cross. I was there on field research, with the pilgrims from Derșida village, heading to Nicula monastery (2012). Every year they go on foot to the monastery (3 days, 150 kilometers!!) and return. Of course, religious songs take an important place in the pilgrimage.” Costin Moisil

1. About you: What is your academic history and where have you studied musicology? If you were born in a place that is different from where you’re currently studying, what motivated your academic move? What theories or issues are you tackling in your personal research?

Am absolvit Universitatea Națională de Muzică din București, secția Muzică religioasă. Am ales apoi să urmez un doctorat în muzicologie istorică la Universitatea din Atena sub conducerea lui Katy Romanou: doream să cercetez muzica bisericească ortodoxă din România secolului al XIX-lea în relație cu transformările societății, iar Romanou părea – și s-a dovedit a fi – un îndrumător foarte bun. Pe de altă parte, îmi doream să petrec un timp în Grecia, pentru a mă familiariza cu tradiția greacă a cântării bizantine și pentru a deprinde limba greacă, în care este scrisă o bună parte a literaturii științifice despre această muzică. O bursă oferită de Fundația pentru Burse de Stat din Grecia mi-a permis să locuiesc în Atena patru ani și să-mi urmăresc aceste obiective.

După terminarea doctoratului am beneficiat de o bursă de cercetare la New Europe College din București. Aici am desfășurat un proiect privind identitatea muzicală a ortodocșilor din Transilvania zilelor noastre, proiect bazat pe o cercetare de teren.

Din primăvara acestui an sunt cercetător la Universitatea Națională de Muzică din București. Interesul meu principal se îndreaptă către muzica bisericească românească, pe care o studiez folosindu-mă atât de metodele muzicologiei „clasice”, cât și de cele ale etnomuzicologiei. În prezent investighez muzica bisericească a unei comunități românești din emigrație.

În tot acest timp am lucrat ca asistent cercetător la Muzeul Țăranului din București, în compartimentul Etnomuzicologie. Am participat aici la proiecte conduse de Speranța Rădulescu, cel mai important fiind publicarea seriei de CD-uri cu muzici tradiționale Ethnophonie, serie care a obținut un premiu Coup de coeur al Academiei Charles Cros din Paris (2005).

I graduated from the National University of Music in Bucharest, with a concentration in Church music (Byzantine chant). After that, I chose to pursue a doctoral program in historical musicology with Katy Romanou at the University of Athens. My aim was to research Orthodox Church music in 19th century Romania in connection with the changes in the society. Romanou seemed to me – and she definitely proved to be – a good supervisor for such a topic. On the other hand, it was my intention to spend a time in Greece in order to familiarize myself with the Greek tradition of the Byzantine chant and to learn Greek, as a large part of the literature on this music it was available only in Greek. A scholarship given by the State Scholarships Foundation of Greece helped me live in Athens for four years and to pursue the aforementioned aims.

After the doctorate I obtained a 10-month research fellowship at the New Europe College in Bucharest. I unfolded a project on the musical identity of the Orthodox Church in contemporary Transylvania, which was based on field research.

Since the spring semester 2015 I have been a researcher at the University of Music. I am mainly interested in Romanian Orthodox Church music, and I study it using both “classical” musicological and ethnomusicological methods. At the present I investigate the church music of a small Romanian community in diaspora.

All this time I also worked as an assistant researcher at the Peasant Museum in Bucharest, Section of Ethnomusicology, where I took part in projects lead by Speranta Radulescu. The most important project was editing Ethnophonie, a series of CDs of traditional musics. This series gained a Coup de Coeur prize of the Charles Cros Academy in Paris (2005).

2. About your program of study: Can you tell us about musicology in your academic world? Is the discipline part of a larger university department? If so, which one?

La Universitatea de Muzică din București muzicologia este studiată la toate nivelurile: licență, masterat și doctorat. Disciplina este oferită doar studenților de la specializarea Muzicologie. Alături de compozitori și dirijori, aceștia sunt studenții cel mai bine pregătiți sub raport teoretic din toată universitatea. (Universitatea este împărțită în două facultăți, Interpretare, respectiv Compoziție (clasică, jazz, muzică ușoară), Muzicologie, Dirijat, Pedagogie, Muzică religioasă.) Între disciplinele pe care muzicologii sunt obligați să le parcurgă figurează armonia, contrapunctul, formele, orchestrația, istoria muzicii, stilistica, estetica, semiotica, dirijatul, pianul. După știința mea, în afara universității noastre, muzicologia este studiată în România doar la Cluj (toate nivelurile) și Iași (masterat și doctorat).

Musicology is studied at all levels of education at the Music University in Bucharest: bachelor’s, master’s and doctorate. The course is given only for students with a concentration in Musicology. Together with the students in Composition and Conducting, these are the best trained students with respect to theoretical knowledge in the whole university. (The University is divided in two faculties: Performance, and Composition (classical, jazz, pop), Musicology, Conducting, Pedagogy, and Religious music.) All the students in Musicology have to take the courses of Harmony, Counterpoint, Forms, Orchestration, Music history, Stylistics, Esthetics, Semiotics, Conducting, and Piano. As far as I know there are only three universities in Romania in which musicology is taught: one in Bucharest, one in Cluj (all levels of education), and one in Iasi (only for master’s and doctorate).

Are other “music disciplines” (Ethnomusicology, Folklore, Popular Music) taught in your academic country?

Se obișnuiește ca studenții la Muzică din universitățile românești, fie ei teoreticieni sau interpreți, – mai rar, și studenții de la Etnologie din facultățile de Litere – să parcurgă unul sau mai multe cursuri de Folclor muzical, denumite uneori – pe drept sau nu – Etnomuzicologie. În UNMB, cursul de folclor a fost înlocuit recent cu altul numit Muzici tradiționale: alături de folclorul „clasic” țărănesc, disciplina discută și alte muzici de tradiție orală mai noi, rurale sau urbane, muzici de fuziune ș.a. Dincolo de acesta, un curs obligatoriu de Etnomuzicologie este oferit numai studenților de la specializarea Muzicologie (licență), iar altul de Antropologia muzicii este opțional pentru studenții la master, specializările Compoziție, Muzicologie și Pedagogie muzicală. De asemenea, studenții de la specializările din urmă au în programul de licență cursul de Istoria muzicii pop, curs introdus de doi ani și existent în România doar la UNMB. În fine, etnomuzicologia este prevăzută ca una dintre cele șapte posibile direcții de cercetare muzicologică la nivel doctoral; din nou, după știința mea, acest fapt se întâmplă doar la universitatea noastră.

It is customary for students in Music at Romanian universities – be they theoreticians or performers – to take a Folk music course for one or more semesters. Rightly or wrongly, the course sometimes bears the name Ethnomusicology. In my university, the Folk music course was recently replaced by another one entitled Traditional Musics: besides the “classic” Romanian folklore, students learn about other, newer rural or urbans musics, fusions etc. Another required course of Ethnomusicology is given for Musicology students only (Bachelor level), while another one, Anthropology of Music, is an elective for the students in Composition, Musicology, and Pedagogy (master’s level). There is also a recent required course for the latter: the History of Pop Music (bachelor’s level) – the only such course in Romania. Last but not least, Ethnomusicology is one of the seven musicological research directions for the doctoral program; again, as far as I know, this direction exists in Romania exclusively at my university.

Is music performance part of your program, and what are your thoughts on its inclusion or exclusion?

Studenții de la Muzicologie au o experiență considerabilă în interpretare. Aproape toți sunt absolvenți de școli și licee de muzică și toți au susținut un examen serios de instrument în vederea admiterii la facultate. În timpul facultății ei urmează un curs individual de pian, desfășurat pe mai multe semestre, și unul comun de cântat în ansamblu coral. Cred că soluția aleasă de Universitate este corectă: experiența ca performer este, firește, de dorit pentru un muzicolog, dar, câtă vreme studenții au deja un background solid de interpret, e preferabil ca programa lor să cuprindă alte cursuri.

Students in Musicology have considerable experience in performing. Almost all of them graduated music schools and high schools and all of them had to pass a serious instrument performance examination in order to be accepted as students. During the bachelor’s program, they have to take an individual course of piano which unfolds throughout several semesters, and a collective course of choral singing. I think that the university made a good choice, although of course it is desirable for a musicologist to get experience as a performer. But since freshmen already have a solid background in performance, it is preferable to leave the space for other courses in their syllabus.

Does your program have any language requirements?

Un curs de limbă străină la alegere (engleză, franceză, germană sau italiană), desfășurat pe întreg programul de licență, este obligatoriu pentru toți studenții. Deși nu există o cerință formală precisă, studenții trebuie să fie familiarizați cu limba engleză, pentru că o parte din bibliografia discutată la cursuri este de limbă engleză. Studenții cei mai buni se preocupă să învețe și limba germană.

Every student has to take a foreign language course that unfolds during the entire bachelor’s program. Students may choose between English, French, German, and Italian. Although there is no formal requirement, students in musicology have to have a good knowledge of English because some of the literature debated at courses is written in English. The best students take care to learn German as well.

What are the main journals produced in your academic country?

Cele mai importante reviste muzicologice sunt cele editate de UNMB și Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj: Musicology Today, respectiv Lucrări de muzicologie și Tehnologii informatice și de comunicații în domeniul muzical. Toate sunt disponibile (și) online, cu acces liber, și sunt scrise în limbi de circulație internațională. Articole de muzicologie bizantină se găsesc în revista Studii și cercetări de istoria artei, seria Teatru, muzică, cinematografie, iar de etnomuzicologie în Revista de etnografie și folclor și Anuarul Institutului de Etnografie și Folclor.

The most important musicology journals in Romania are those edited by the University of Music in Bucharest and “Gheorghe Dima” Music Academy in Cluj: Musicology Today, and \ Musicology Papers and Information and Communication Technologies in the Musical Field respectively. All of them are published online, and some also in printed form. They are open-access and written in world languages. Papers on Byzantine musicology can be found in the journal Studii și cercetări de istoria artei, series Teatru, muzică, cinematografie, and of ethnomusicology in Revista de etnografie și folclor and Anuarul Institutului de Etnografie și Folclor.

3. Musicology, power, and production: At your university, is there pressure to “produce” a number of articles per semester? Is there pressure to publish in English, or another specific language, or to publish in certain peer-reviewed journals? If so, which ones? What are your thoughts on this?

Ca în toată Europa de Est, și în România se discută mult despre ierarhizarea universităților și a membrilor lor în funcție de numărul articolelor publicate și revistele în care au apărut acestea. Nu există o presiune pentru a publica în limba engleză, ci în reviste indexate în anumite baze de date internaționale, cel mai bine cotate fiind Thomson-Reuters și Scopus. Discuțiile au loc mai degrabă în valuri, depinzând de cine are puterea politică: în mare, PDL a dorit ierarhizarea universităților și competiția, în vreme ce PSD a încurajat mediocritatea. În ultimii ani discuțiile s-au mai potolit, poate și datorită faptului că prim-ministrul în funcție a fost dovedit ca plagiator (nu și din punct de vedere juridic). Totuși, în primăvara trecută Ministerul Educației a dorit să cuantifice activitatea științifică a cadrelor universitare, pentru ca, în funcție de aceasta, să distribuie mai mulți bani universităților performante. Opoziția Consiliului Național al Rectorilor a făcut ca această măsură să se amâne.

Oricum, presiunea de a produce articole este relativ mică în cazul universităților artistice. Profesorii acestora pot fi punctați fie pentru activitate științifică, fie pentru creație sau interpretare, iar mulți preferă cea de-a doua variantă.

Spre deosebire de mulți universitari, eu cred că este necesară o ierarhizare a activității științifice, inclusiv muzicologice, și că criteriile propuse sunt bune. Trebuie doar evitate câteva excese, cel dintâi fiind tratarea nediferențiată a domeniilor științifice: un umanist nu poate produce în ritmul unui chimist sau medic, nici ca număr de articole, nici ca impact. De asemenea, trebuie oprită organizarea de conferințe al căror scop este, pe de o parte, publicarea unui volum oricât de slab științific dar cotat ISI, iar, pe de alta, prosperitatea organizatorului conferinței.

Just as everywhere else in Eastern Europe, there is much talking about university and professor rankings by academic performance. There is not a pressure to publish in English or other languages but rather in journals indexed in particular international databases (Thomson-Reuters Web of Science and Scopus being the most appreciated). Discussions take place here and there, accordingly to which political party has the power. As a general rule, PDL (the popular party) was for the ranking of universities and competition, while PSD (the social-democrat party) encouraged mediocrity. The discussions were not so intense in the last years, maybe also because it was proved (although not legally) that the prime-minister plagiarized about one quarter of his doctoral thesis. Nevertheless it was last spring when the Ministry of Education intended to measure the activity of academics in order to share the funds to universities accordingly. The opposition of the National Council of Rectors forced the Ministry to postpone this project.

Anyway the pressure of writing papers is not so intense in the case of art universities. Academics may be evaluated either for their scientific activity or for their creation or performance. Most of them chose the latter.

Unlike most of the academics, I believe the ranking of the universities and departments is necessary, and that the methodology is good, roughly speaking. One has only to avoid a few excesses such as not distinguishing between the fields – a person working in humanities cannot “produce” at the same pace as a chemist or a physician, both in terms of number of papers and impact. Another thing that should be avoided is the organization of conferences whose aim is, on the one hand, to publish a volume no matter how bad but ISI-indexed, and, on the other hand, the economic prosperity of the conference organizer.

How do you access bibliographic resources for your research? Are local libraries well equipped with musicological/ethnomusicological texts?

Universitatea are o bibliotecă în care pot fi consultate și împrumutate partituri, cărți de specialitate, CD-uri, LP-uri și casete video. De asemenea, are abonament la trei baze de date specializate pe muzică, între care Jstor Music. Dincolo de aceasta, există o serie de biblioteci în București la care studenții și profesorii pot avea acces destul de ușor pentru a citi cărți în sălile de lectură sau a utiliza și alte baze de date. Nu în ultimul rând, există un serviciu de împrumut internațional la Biblioteca Academiei: contra unei taxe de aproximativ 10 euro, cititorul poate împrumuta o carte dintr-o bibliotecă din străinătate

The university has a library in which/from which one can read or borrow scores, books, CDs, LPs, and VCR tapes. The library also provides access to three music databases including Jstor Music. Besides this there are a few other libraries in Bucharest for which students and professors could easily obtain a reader’s card. Last but not least, there is a lending service at the Romanian Academy Library: for a fee of about 10 € one could order a book from a library abroad.

What options do students have to participate in decision-making processes within your department/institution?

Reprezentanții studenților din fiecare an de studiu și facultate constituie un sfert din numărul membrilor Senatului Universității, cel mai înalt for de decizie al UNMB. De asemenea, studenții reprezintă cel puțin un sfert din numărul membrilor consiliilor facultăților și departamentelor și au un reprezentant în organele administrative la nivelul UNMB, facultăților și departamentelor. Nu am foarte multe informații privind activitatea studenților în cadrul organismelor sus-amintite; senzația mea e că studenții își pot face vocea auzită, dar că profesorii țin cont de opinia lor mai degrabă în problemele legate de sistemul de acordare a burselor, de ocupare a locurilor în cămin etc. și mai puțin în chestiunile strict educative.

Students from every faculty and year of study are represented in the committees of the university. They account for one quarter of the members of the Senate – the highest deliberative assembly of the university. Students account for at least one quarter of the members of the faculties and departments councils and have one representative in the managing organizations of the university, faculties and departments. I don’t know too much about the activity of the students in all these groups and organizations. My feeling is that students can make their voice heard, but their opinion counts mainly in questions such as scholarships, accommodation in the university hostel etc. and not so much in the education per se.

4 Musicology students and finances: Are university fees easily payable? Is funding available to students, and how do you support your graduate studies/life while in school? 

Învățământul la UNMB, ca la oricare universitate de stat din România, este în principiu gratuit pentru cetățenii Uniunii Europene și AELS. Ministerul Educației alocă un număr de locuri fiecărei secții, la acestea adăugându-se și un număr de locuri cu taxă, pentru candidații care nu au obținut o notă suficient de mare la concursul de admitere și care sunt dispuși să plătească pentru școlarizarea lor. Taxele pentru aceștia din urmă sunt în jur de 1600 €/an (echivalentul a patru salarii medii lunare) pentru licență și master și 2000 €/an pentru doctorat. Studenții buni și cei cu o situație materială precară primesc burse, însă cuantumul acestora este mic, de aproximativ 50 € lunar pentru studenții de la licență și masterat. Jumătate dintre doctoranzii pe locurile fără taxă beneficiază de burse consistente, echivalente cu salariul mediu pe economie. De pildă, pentru anul 2015-2016, ministerul a alocat 7 locuri la doctorat cu bursă și 8 fără bursă și fără taxă. Alte 29 de locuri cu taxă sunt disponibile, dar probabil că nu vor fi toate ocupate.

Studies are, in principle, tuition-free at the Music University for the citizens of EU and EFTA, just like at every state university in Romania. The Ministry of Education decides a number of students for every concentration, and a number of students who may attend the university but have to pay fees. The latter come from the candidates whose marks at the admission contest were not so good and who are prepared to pay fees. These fees are about 1600 €/year (roughly the equivalent of four monthly medium wages) for the Bachelor’s and Masters’ degrees, and 2000 €/year for doctorate. The best students and the poor ones receive scholarships, but these are rather small, around 50 € a month for Bachelor’s and Master’s. Half of the tuition-free PhD candidates get satisfactory scholarships, comparable to the medium wage. As an example, for the following year’s PhD program, the Ministry decided that the University could have 7 tuition-free students with scholarship, 8 tuition-free students without scholarship, and a maximum of 29 students who have to pay fees (probably the latter will be less than 29).

5. Musicology and future times: What professional opportunities exist for musicology graduates in your region? What do you think about the future of musicology/musicologists in your region?

Deși specializarea Muzicologie are o vechime de jumătate de secol la universitatea noastră, ea nu figurează încă în nomenclatorul meseriilor din România. (În același nomenclator, „compozitor” este cel care aranjează vagoanele unui tren.) Așadar, absolvenții nu se pot angaja ca „muzicolog”, ci ca profesori, cercetători la cele câteva institute ale Academiei Române, redactori muzicali de radio sau televiziune (în principal la cele naționale, care difuzează constant muzică clasică), secretari artistici pentru filarmonici. De multe ori, nu există o cerință anume ca postul să fie ocupat de absolvenți ai specializării Muzicologie, aceștia concurând cu absolvenții de la Compoziție și Pedagogie.

Mi-e greu să dau un pronostic privind viitorul muzicologiei în România. Pe de o parte, fiindcă nivelul general al învățământului e în scădere accentuată în ultimii 20 de ani, după cum prestigiul profesorului de muzică (chiar și universitar) a scăzut. Cei care doresc să urmeze Muzicologie sunt astăzi foarte puțini. Pe de altă parte, spre deosebire de perioada ante-1990, cei care vor să facă muzicologie sunt potențial mai bine integrați în lumea științifică internațională: pot circula cu ușurință, pot avea contacte cu străinii și citi cărți pe care regimul comunist nu le-ar fi permis, sunt liberi să dezvolte idei neconforme cu mainstreamul, cunosc bine limba engleză și folosesc internetul. Să încerc, totuși, un pariu: muzicologii buni vor fi mai puțini numeroși peste 10 ani, față de acum 10 ani; dar muzicologii de top vor fi mai buni decât cei din anii comunismului.

Although concentration Musicology at our university is about 50 years old, “musicologist” is not a profession included in the Standard Classification of Occupations in Romania. (In the same catalog, “composer” is the one who set the order of a train’s cars.) Consequently, a graduate could not get a job as a musicologist, but only as a teacher, researcher at one of the few institutes of the Romanian Academy, music editor at the radio or television (mainly at the national companies that broadcast Western art music), or as a secretary of a philharmonic. More often than not there is no specific requests for such a job to be a Musicology graduate.

It is difficult to forecast the future of musicology in Romania. On the one hand, this is because education as a whole severely declined in the last two decades as well as the social prestige of the music teacher (even the university professor). Very few intend nowadays to study musicology. On the other hand, unlike the pre-1990 musicologists, now musicology students are potentially better integrated in the international scientific world: they could easily travel, get in touch with foreigners and read books that the communist regime would not allow, are free to develop ideas that contradict the mainstream, speak English well and use the Internet. Perhaps I would bet that good musicologists would be less numerous in ten years than they were ten years ago; but the best musicologists in ten years would be better than the best musicologists in the communist era.

6. European Musicology: Is there frequent communication among European-based musicologists? Do they often (or at all) communicate with European-based ethnomusicologists? If yes, how does this communication take place, and if not, how could this communication improve?  

Am răspuns, mai sus, parțial la această întrebare. Muzicologii și etnomuzicologii români sunt mai mobili astăzi decât oricând în perioada postbelică: puterea politică nu mai îngrădește deplasările, călătoria în Uniunea Europeană se poate face liber – spre deosebire de acum 10-15 ani, când cozile lungi de la unele ambasade și birocrația îi descurajau pe unii să aplice pentru viză –, veniturile personale au crescut (multe dintre participările la congrese se fac, cel puțin în parte, pe speze proprii). Dincolo de întâlnirile fizice prilejuite de simpozioane, sau, mai puțin frecvent, de programele de mobilitate Erasmus sau de alt tip, comunicarea se realizează prin internet – prin e-mail, Facebook, Academia.edu sau, mai rar astăzi, forumuri de discuție. Cât privește frecvența comunicării cu muzicologi europeni, vă pot mărturisi experiența personală din ultima lună (am verificat Inbox-ul contului de e-mail): am corespondat cu trei persoane privind participarea la viitoare congrese sau publicarea actelor congresului; am trimis copii ale unor articole către două persoane (prin WeTransfer și Academia.edu); și am pălăvrăgit cu un prieten muzicolog pe Facebook, referindu-ne în treacăt la activitatea unui terț muzicolog european. (Și n-am pus la socoteală mesajele de la Ana, realizatoarea interviului.)

I already partially answered this question. Romanian musicologists and ethnomusicologists are more mobile today than ever in postwar times. The political power does not limit circulation anymore; one can freely travel in the European Union – unlike 10-15 years ago when the long queues at some embassies and the bureaucracy discouraged some people from applying for a visa – the incomes are greater now (many people pay from their own pocket, at least partially, for taking part in congresses abroad). Besides encounters in flesh and bone occasioned by symposia or, not so often, by Erasmus mobility programs, scholars communicate through the Internet – by e-mail, on Facebook, Academia.edu or, not so much today, on Yahoo! groups. As for the frequency of communication with European musicologists, I can tell you my personal experience in the previous month (I checked for this my Inbox): I corresponded with three people about my participation in conferences and/or publication of the acta of the past conferences; I sent copies of papers to two persons (via WeTransfer and Academia.edu); I chatted with a musicologist friend on Facebook, touching upon the activity of a third European musicologist. (Not to mention the messages from Ana about this very interview.)

7. Are there any other thoughts that you would like to discuss?

Aș dori să adaug câteva rânduri despre reacțiile studenților la cursul de Muzici tradiționale și ideile generale pe care le au despre folclor. De câțiva ani (un an, pentru secția muzicologie) am ținut seminarele la această disciplină, cursul fiind ținut de Speranța Rădulescu. Cursul urmărește să-i determine pe studenți să cunoască, să prețuiască și să respecte muzicile orale ale oamenilor simpli, fără să le transforme însă în embleme naționaliste.

Ca și în alte țări din Estul Europei, muzica folclorică controlată altădată de către stat este încă viguroasă: producătorii de spectacole continuă genul și după căderea comunismului, cu un succes comparabil. O parte dintre studenții UNMB au urmat la liceu secția Canto popular sau sunt interpreți de muzică folclorică. Altfel spus, deși sunt născuți după 1990, ei și-au însușit folclorul în versiunea sa marcată de ideologia național-comunistă.

Aproape toți studenții sosesc la Universitate cu ideea bine înrădăcinată că muzica apuseană este Muzica cu M, un limbaj universal, iar alte muzici sunt mai puțin prestigioase. Acestea din urmă ar fi cântate uneori fals sau incorect fiindcă interpreții lor nu au (suficientă) școală.

Pentru mulți studenți, cursul de Muzici tradiționale este prima ocazie de a asculta muzică țărănească. Diferența dintre muzicile rurale și varianta folclorizată e percepută rapid de toți, dar felul în care interpretează informația diferă. Unii – nu întâmplător, cei mai buni – sunt cuceriți de muzicile tradiționale. Alții continuă să le judece prin prisma experienței lor de muzicieni academici: le displac timbrul, intonația imprecisă, armoniile majore care însoțesc câteodată melodiile minore, ba unii sunt chiar deranjați de elementele improvizatorice. Alții privesc cu îngăduință sau chiar cu simpatie muzicile sătești, dar sunt de părere că sunt prea sălbatice sau primitive pentru a fi prezentate în spectacole, că publicul dorește altceva – cu alte cuvinte, reiau argumentele activiștilor culturali din perioada comunistă. Cât privește muzicile urbane contemporane, majoritatea studenților consideră amuzant faptul că acestea pot face obiectul unui curs academic. În fine, studenții sunt informați la acest curs despre ideile generale ale etnomuzicologiei, dar mulți dintre ei sunt reticenți la ele și nu le interiorizează.

Nu cunosc situația de la celelalte universități din România. Totuși, îmbrăcămintea pe care studenții o afișează în fotografiile ansamblurilor folclorice în care sunt încurajați să cânte, bibliografia recomandată și faptul că mulți dintre titularii cursurilor de Folclor/Etnomuzicologie nu participă la conferințe internaționale mă fac sceptic cu privire la modernitatea acestor cursuri.

I would like to add a few rows about the reaction of students to the course of Traditional Musics and about their general ideas on the folk music. I led the seminars of this course for a couple of years (starting from the last year, for concentration musicology), while the lectures were given by Speranța Rădulescu. The aim of the course is to encourage the students to know, appreciate and respect the oral musics of the common people, but without transforming them into nationalist symbols.

As in other countries from Eastern Europe, folkloric music that was formerly controlled by the state is still vigorous: producers keep going with the shows enjoying a comparable success. A few of the students in our university graduated at high school with a concentration on Vocal folk music (Canto popular) and/or are performers of folkloric music. To put it another way, they assumed the folk music in the version bearing the hallmark of the nationalist-communist ideology, even if they were born after 1990.

Almost all the students enter the university strongly believing that Western art music is The Music, an universal language, while other musics are less prestigious. In their opinion, the latter are sometimes performed out of tune or incorrectly because their performers are not educated (enough).

For many students, the course of Traditional Musics is the first opportunity to listen to peasant music. The difference between rural musics and their folklorized variant is visible for all the students, but the way they interpret the information is different. Some of the students get fascinated by traditional musics; it is not by chance that they are the best students. Other continue to evaluate them through their experience as art musicians: they dislike their timbre, imprecise intonation, the major chords that sometimes accompany the minor tunes, some are even disturbed by the fact that such a music could be improvised. Other students view rural musics with allowance or even appreciation, but they opine that they are too wild or primitive to be performed in shows, that the public wants something else – in other words, they resume the arguments of the cultural activist from the communist age. As for the contemporary urban musics, most of the students think that is funny that they could be present during a serious university lecture. Last, students are informed at this course about the basic ideas of ethnomusicology, but many of them seem to not agree and internalize them.

I don’t have a clear picture about the other Romanian universities. Nevertheless, the dresses that students wear as members of the folk ensembles, the bibliography required for the course, and the absence from international conferences of many of the Folk music/Ethnomusicology teachers make me skeptical about the modernity of these courses.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s